Chisturile maxilare de origine dentară

Chisturile de origine dentară sunt formațiuni patologice care se dezvoltă în interiorul oaselor maxilare, în strânsă legătură cu dinții. Un chist are în componență membrana și conținutul chistic; vi-l puteți imagina ca pe un balon umplut cu apă, care crește treptat.

Chisturile de origine dentară sunt împărțite în doua categorii:

• Chistul radicular – care se dezvoltă din țesutul de granulație (infecția) de la nivelul apexului (vârfului) dinților devitali (fără nerv/gangrenați);
• Chistul folicular – ia naștere din foliculul (sacul de dezvoltare) germenului dentar.

Cele mai frecvente chisturi sunt chisturile radiculare. Factorul determinant al unui chist radicular îl reprezintă un proces carios care nu fost tratat la timp, astfel încât nervul dintelui s-a necrozat (a murit), s-a gangrenat (s-a infectat) și ulterior s-a exteriorizat în spațiul osos unde rezistența a fost mai mică, dintele fiind o structura mult mai dura decât osul. O alta cauză pentru formarea chistului poate fi un eșec al tratamentului endodontic.

Aceste chisturi se dezvoltă în doua faze: intraosoasă și faza de exteriorizare.

În faza de evoluție intraosoasă, chistul se dezvoltă fără nici o simptomatologie aparentă. Descoperirea lui poate fi pur întâmplătoare, în urma unui examen radiologic. În faza de exteriorizare dezvoltarea chistului se poate face fără simptomatologie subiectivă și funcțională alarmantă. Ceea ce atrage atenția pacientului este o bombare în vestibulul bucal (la nivelul gingiei) la nivelul dintelui cauzal.

Un chist dentar poate produce o serie de complicații atât locale cât și generale:

1. Chistul radicular se poate infecta și poate duce la ABCESUL DENTAR (o deformare locală, uneori spectaculoasă și neplăcuta a tegumentului) cu o serie de complicații locale și generale. Simptomele locale și generale ale unui chist infectat sunt în principal dureri localizate la nivelul dintelui cauzal și dinților vecini cu toată simptomele unei infecții acute perimaxilare sau perimandibulare:

• roșeață și umflarea gingiei și părților moi înconjurătoare (buza, obraz)
• creșterea temperaturii locale și a corpului
• durere în zona afectată
• ganglioni limfatici măriți.

2. Chistul poate crește în volum până la 1-2-3 cm în detrimentul țesuturilor sănătoase (os, dinți vecini), slăbind rezistența oaselor și ducând în cazurile grave la FRACTURI ALE OASELOR MAXILARE;

3. De multe ori chisturile pot intersecta formațiuni anatomice (nervi, sinusul maxilar) producând ANESTEZIA PARȚIALĂ SAU LOCALĂ și SINUZITE MAXILARE;

4. În alte cazuri pot afecta structurile vitale și produce chiar DECES.

Chistectomia sau extirparea radicala a chistului este metoda chirurgicală de îndepărtare atât a membranei cât și a conținutului chistic. Dinții implicați în procesul chistic vor fi tratați endodontic (sigilați corect) și rezecați sau extrași în situația în care în urma chistectomiei nu există stabilitate. Examinările periodice la cabinetul de medicină dentară, precum și efectuarea unor examene paraclinice (radiografia panoramică) sunt necesare pentru fiecare dintre noi pentru depistarea acestor chisturi în fazele incipiente și tratarea corespunzătaoare înainte de apariția complicațiilor.

„Pentru că zâmbetul tău contează!”

Dr. Simona Corodescu
medic dentist, specialist în implantologie orală și chirurgie dento-alveolară
www.crinident.ro